La inceput a fost cuvantul

Acest blog s-a nascut din dorinta de cuvinte, cuvinte care sa imi excite simtul gandirii, al creativitatii, al testarii capacitatilor mele de a ma cunoaste si a ma face cunoscuta.
Am fost si sunt o neinteleasa. Nici nu am cum sa fiu altfel pentru ca nici eu nu ma cunosc indeajuns incat sa am pretentia ca niste straini, fata de sufletul meu, sa ma cunoasca. Se nasc atat de multe intrebari carora, cu cat le caut mai mult un raspuns cu atat ma afund in neantul cunoasterii, sau mai bine spus... al necunoasterii...
Nu vreau sa ma gandesc la viata si totusi vreau s-o cunosc! Nu am pretentii, macar pe-a mea! Vreau prea mult si simt ca pot prea putin... Nimic nu ma poate opri sa visez si totusi sunt intrerupta, visul mi se spulbera, fiecare zi ce se perinda prin fata mea imi spulbera visele, imi frange aripile, imi "fura" avantul pe care cu greu mi l-am luat.
Am vrut sa ma detasez de lume, de pamant, de perceptiile lumesti dar un fir invizibil ma trage inapoi. Nu-l vad, nu-l gasesc, nu pot sa-l rup. Ma regasesc in aceeasi lume meschina si mica, plina de tot si nimic, unde, doar dorul de haosul primordial ma face sa raman.
Mi-e dor de TINE...doar tu esti cel care ma intelege, atat cat pot fi inteleasa... doar tu poti sa ma ai asa cu imi place mie.. doar tu poti sa-mi penetrezi gandurile, sufletul, sa-mi dai aripi sau sa mi le iei...
Realizez ca mint...TU inca nu ai aparut in viata mea, visez din nou...lasa-ma sa visez! Vreau reverie, vreau ludic, vreau oniric, vreau extaz...